Daca tot am vorbit despre lacul “Mihai Eminescu” de la Ipotesti, cred ca ar fi potrivit sa postez si poezia in care faimosul poet vorbeste despre acesta.
Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarca;
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.
Tresarind în cercuri albe
El cutremura o barca.
Si eu trec de-a lung pe maluri,
Parc-ascult si parc-astept
Ea din trestii sa rasara
Si sa-mi cada lin pe piept;
Sa sarim în lumea mica,
Îngrasati de glas de ape,
Si sa scap din mîna cîrma
Si lopetile sa-mi scape;
Sa plutim cuprinsi de farmec
Sub lumina blândei lune -
Vântu-n trestii lin fosneasca,
Unduioasa apa sune!
Dar nu vine
Singuratic
În zadar suspin si sufar
Lânga lacul cel albastru
Încarcat cu flori de nufar.
-=Mihai Eminescu=-
