Fado este numele unui gen muzical interpretativ si melodic, despre care se presupune ca a originat in Lisabona inceputului secolului al 19-lea, dar este foarte probabil sa fi aparut mult mai inainte. Cu toate ca multi specialisti au emis serii continue de ipoteze, nimeni nu stie cu certitudine nici de unde si nici cand a aparut Fado-ul portughez. Cert este acesta reprezinta cea mai veche forma de folk urban din lume, iar Portugalia se identifica cu sunetul sfasietor, aproape inexplicabil, al muzicii Fado.
Istoric vorbind, Fado s-a nascut in taverne si in piete frecventate de muncitori. Prin versurile lui, muncitorii isi istoriseau viata de zi cu zi, dar vorbeau si despre luptele cu tauri, despre dragoste si gelozie, despre regrete si idealuri, astfel incat socialul, politicul, sentimentalul si-au facut toate drum in versurile Fado.
Acest gen muzical este construit in jurul conceptului de saudade, despre care, portughezii sustin cu mandrie, ca nu ar avea echivalent in nici o limba a pamantului. Saudade descrie “tanjirea dupa ceva” sau “dorinta puternica de ceva” (acest “ceva” fiind, de cele mai multe ori, imposibil de exprimat in cuvinte), nostalgie sau pur si simplu o dragoste iremediabila pentru o himera.
Desi foarte greu de definit si, implicit, si mai greu de tradus, saudade isi gaseste in limba romana un echivalent nesperat de apropiat. In articolul sau intitulat “Dor – Saudade romaneasca”, Eliade descopera cu mandrie ca “in nicio alta limba n-ar fi gasit […] un mai perfect echivalent pentru atat de portughezul cuvant saudade decat in cuvantul romanesc dor“.
*Pentru a asculta o piesa a acestui gen muzical, folisiti mp3player-ul de pe site-ul : www.azeem.weblog.ro – Mariza- Loucura
