Febra nu este o boala prin ea insasi, ci un simptom (o reactie fiziologica normala a organismului), care poate insoti o infectie virala (guturai, gripa, varicela, gastro-enterita…), sau o infectie bacteriana (anumite otite, anghina, infectii urinare, meningita…).
Marimea febrei nu dezvaluie, in nici un caz, gravitatea cauzei care a provocat-o. Atunci cand un bebelus are febra, este absolut necesar sa cautati cauzele febrei cat mai repede, facand apel la un medic. Dar in asteptarea medicului, trebuie sa stiti ce masuri sa luati pentru ca micutul sa suporte cat mai bine starea de febrilitate…
De asemenea, febra poate insoti o reactie la un vaccin sau o hipertermie (ridicare anormala a temperaturii corpului): camera prea incalzita, atmosfera ambianta prea calda, sau daca copilul este prea acoperit/invelit (risc de “supraincalzire”).
Se vorbeste, in general, de febra:
– la un nou-nascut cand temperatura rectala este > 37,5°C
– la un sugar cand temperatura rectala este > 38°C
– la un copil mai mare cand temperatura rectala se situeaza intre 38°C si 38,5°C
Singura masura fiabila este, in prezent, temperatura rectala/anala. Termometrul electronic (digital) este ideal : sigur si usor de utilizat, nu poate fi spart si ofera o inregistrare rapida si fiabila. Dar puteti sa utilizati si un termometru cu mercur sau o banda indicatoare de temperatura.
Evitati sa luati temperatura de prea multe ori in aceeasi zi.
Cand luati temperatura rectala este de preferat sa lubrefiati extremitatea termometrului si sa-l curatati corect dupa ce ati terminat (destinati un termometru pentru uzul exclusiv al bebelusului).
Febra nu trebuie neglijata, deoarece un copil se deshidrateaza foarte repede.
Febra: semnificatii multiple
Marimea febrei nu arata gravitatea infectiei care a provocat-o. Un nou-nascut, de exemplu, poate sa aiba o infectie grava avand o temperatura de numai 36,4oC! Astfel, pentru un medic, este la fel de anormala temperatura de 37,8oC ca si cea de 39oC. In schimb, este sigur ca, cu cat febra este mai mare cu atat va fi mai greu tolerata. De aceea, este important sa incercati sa intelegeti cat mai repede de ce are copilul febra, facand apel la medicul micutului.
In functie de alte simptome ale copilasului (nas care curge, dureri, varsaturi…), medicul poate, pe baza experientei sale, sa identifice anumite boli “curente” dupa intensitatea febrei. Uneori, in absenta altor simptome vizibile, medicul va trece la realizarea de investigatii amanuntite. In toate cazurile, daca febra este mai mare de 38,5oC, medicul ii va administra micutului, pentru a o face sa scada, Paracetamol sau Aspirina. Doza care va fi administrata se calculeaza pentru 24 de ore, in functie de greutatea copilului si se va da de 4 ori pe zi.
Simptome:
Fruntea si ceafa fierbinti, transpiratie excesiva, fata rosie sau mai alba decat de obicei. Bebelusul scanceste, geme si, uneori, vomita.
Inainte de a merge la medic:
Ce este de facut in timp ce asteptati medicul? Primul reflex este, deseori, de a va acoperi copilul. Ori, daca febra este o reactie fiziologica normala a organismului la o infectie sau o inflamatie, nu trebuie, in nici un caz, s-o agravati. Trebuie facut ceva ca sa scada temperatura.
– Atitudinea buna este, deci, de a-l descoperi, ba chiar de a-l despuia pe micut. Descoperiti copilul la maxim intr-o camera cu 18-20°C (lasati-l doar in lenjeria de corp) si luati-i temperatura dupa 10-20 de minute, daca are febra moderata.
– Daca temperatura depaseste 38,5oC, se recomanda chiar o baie cu apa mai rece cu 1-2 oC decat temperatura corpului micutului, timp de 10 minute, umezindu-i parul (se repeta daca este necesar).
O alta metoda, mult mai usor de realizat si mai eficace, consta in infasurarea copilului (capul, si, mai ales, trunchiul) intr-un prosop ud. Astfel, are loc o evaporare a caldurii, trebuie sa-i dati o doza corespunzatoare de Paracetamol.
– Trebuie, de asemenea, sa aveti grija ca bebelusul sa nu se deshidrateze (un bebelus se deshidrateaza mai usor decat un copil mai mare deoarece corpul sau contine mai multa apa), dandu-i sa bea, in mod regulat: echivalentul unei jumatati de pahar de apa la fiecare 20 de minute, fara a-l forta, si evitand sa-i dati cantitati mari de lichid dintr-o data.
Astfel, mai mult decat febra, simptomele care o insotesc sunt cele care ar trebui sa le indice parintilor masurile pe care trebuie sa le ia. Intr-o familie in care toata lumea are “guturai”, un bebelus care are febra, si caruia ii curge nasul, dar care este plin de viata, nu trebuie sa-i ingrijoreze pe parinti. Mai alarmanta este situatia in care copilul pare abatut, sau geme… In toate cazurile, numai medicul va sti sa puna diagnosticul corect…
Cand se cheama medicul?
– cand este vorba de un bebelus care are mai putin de 6 luni;
– la orice semn insotitor ingrijorator, cum ar fi: vomat si/sau diaree care nu mai trece, eruptii cutanate, dureri (semnalate prin plans, tipete…), tulburari ale cunostiintei (apatie, somnolenta), copilul geme incontinuu, convulsii, zvarcoliri…
Riscuri determinate de febra:
– convulsii hiperpiretice cu ocazia varfurilor de febra;
– pierderi de apa suplimentare intr-un context de gastro-enterita (diaree si/sau varsaturi care pot contribui la riscul de deshidratare).
Aspirina sau Paracetamol: care este cel mai eficient pentru copil?
In trecut – si, uneori, inca se mai procedeaza asa – se obisnuia sa se dea la 4 sau 6 ore, Paracetamol in alternanta cu Aspirina. Aceasta metoda este, in prezent, controversata, deoarece, astfel se da mai putin si dintr-un medicament si dintr-altul, iar suma lor este mai putin eficienta! Si daca exista o intoleranta la unul dintre cele doua medicamente, nu se stie cum sa se identifice cel care produce probleme… In prezent, tendinta este, deci, de a prescrie, intotdeauna, acelasi medicament.
Convulsii
Este aceasta manifestare frecventa?
2-4% dintre copiii cu varste intre 6 luni si 5 ani au convulsii din cauza febrei. Se intampla, cel mai adesea, copiilor care au antecedente in familie. Varsta “critica” este intre 1 si 2 ani, deoarece la aceasta varsta micutul sufera cele mai multe infectii virale si episoade febrile. Convulsiile apar in momentul cresterii febrei si dureaza, in general, unul sau doua minute. Ele constituie o sursa de ingrijorare pentru parinti, dar, in realitate, nu au consecinte grave. Cu exceptia cazului in care convulsiile tin mai mult de un sfert de ora (situatie rara), si care, in acel moment, pot lasa sechele.
Care este tratamentul recomandat?
In primul rand, faceti ceva pentru ca temperatura sa scada, si chemati medicul. Acesta va prescrie, de obicei o injectare intra-rectala de tip Valium sau Fenobarbital (cu o dozare si un mod de intrebuintare diferentiate de la copil la copil), si va lasa medicamentul parintilor, in cazul in care exista un risc specific: copil care a avut, deja, convulsii febrile sau existenta de antecedente in familie… Parintii nu vor administra medicamentul prescris de doctor decat in caz de reincepere a convulsiilor.
Diareea la nou-nascut:
Diareea este definita ca eliminarea prea rapida a unor scaune de consistenta redusa. Aceasta boala comuna dureaza in general doar cateva zile. Diareea care dureaza mai putin de 2 saptamani se numeste “diaree acuta”.
Scaune frecvente, moi, apoase, de culoare galbuie, maronie-deschis sau verde.Copiii mai mici de trei ani sufera in general 1-3 episoade diareice pe an.
Toti agentii patogeni ai diareilor se transmit pe cale fecal-orala, dar nu se exclud ca surse posibile apa sau alimentele contaminate si nici contactul direct interpersonal (in special in crese, gradinite, etc.)
Cauze:
Printre cauzele diareei se afla bacterii, paraziti , modificari in regimul alimentar, antibiotice, intoleranta la lapte sau virusuri. In primul an de viata una dintre cele mai obisnuite cauze de diaree este un rotavirus. De obicei apare iarna si in acest caz scaunele au un miros neobisnuit de fetid. La varsta de 2 ani, copiii au anticorpi impotriva rotavirusului, ceea ce dovedeste ca au suferit deja o infectie cu acest virus.
Alte virusuri enteropatogene sunt si Norwalk virus, care afecteaza copiii mai mari, pestivirusul, astrovirusul, parvovirusul, etc. Infectia cu virusul enteric, se intalneste la copiii sub 2 ani, in special in lunile de vara si poate dura si 14 zile.
Diareea bacteriana are drept cauza infectiile cu: Salmonella, Escherichia coli, Campylobacter pylori (afecteaza copiii sub 1 an si adultii tineri) si Shigella -principala cauza a epidemiilor de diaree din crese.
Dintre parazitii enteropatogeni, Giardia lamblia este cel mai comun protozoar care provoaca diaree, avand o incidenta crescuta in colectivitatile de copii.
Copiii alaptati la san vor avea pana la douasprezece scaune moi pe zi in primele cateva luni. Acest lucru este normal, nefiind vorba de diaree .
De multe ori diareea este un simptom care insoteste racelile, congestionarea gatului sau diferite infectii ale stomacului si intestinelor.
Diareea poate duce la deshidratare, atunci cand este insotita de varsaturi.
Materiale necesare:
Termometru ; lapte de san sau alte lichide clare, cum sunt amestecurile electrolitice comerciale.
Simptome:
• Scaune lichide
• Mai multe scaune decat de obicei
Apelati la personalul medical de specialitate daca:
• Scaunele moi sunt mai dese de unul la o ora sau doua, pe o perioada mai mare de douasprezece ore.
• Copilul are febra de 39,2 °C sau mai mare , mai mult de o zi sau doua
• Observati sange in scaune.
• Copilul prezinta semne de deshidratare
• Copilul pare sa aiba dureri.
• Diareea persista mai mult de doua saptamani, chiar daca este o forma usoara.
• Copilul refuza sa manance sau sa bea orice.
Ce trebuie sa verificati:
• Exista semne de deshidratare?
• Copilul dumneavoastra urineaza normal?
• Cat de dese sunt scaunele copilului si care este consistenta lor?
• S-a schimbat de curand ceva in modul de hranire a copilului?
• Are febra ?
Examenele de laborator
Scaunul trebuie examinat din punct de vedere al culorii, volumului si consistentei, dar si pentru prezenta de mucus, sange sau leucocite.
Ph-ul si continutul in glucoza al scaunelor sunt alte indicii pentru depistarea cauzei diareii. Daca ph-ul este sub 5.5 iar continutul in glucoza este scazut, diareea are cauze neinfectioase (intoleranta la dizaharide). Un ph alcalin al scaunelor indica originea bacteriana a diareii.
Coprocultura este un examen de depistare a germenilor care au cauzat diareea. Examinarea scaunelor pentru paraziti poate evidentia Giardia lamblia, prezenta in unele epidemii de diaree in colectivitatile de copii.
Microscopia cu fluorescenta sau testul ELISA (Enzyme Linked Immuno Sorbent Assay) sunt utilizate pentru identificarea rotavirusurilor.
Alte teste ce pot fi efectuate sunt ecografiile abdominale, iar coloscopiile sunt efectuate in cazurile de diaree severa.
Tratament
Cazurile usoare se vindeca de la sine, fara tratament, iar examenele de laborator pentru descoperirea cauzelor diareei nu sunt necesare. Dar, daca diareea este severa, persista mai mult de 14 zile, sau se insoteste de dureri abdominale severe, consultul medical devine obligatoriu.
Copilul trebuie sa ingere o cantitate suficienta de lichide pentru a se evita deshidratarea.
In majoritatea cazurilor de deshidratare usoara sau medie (sub 10% din greutate), se recomanda rehidratarea orala.
Perfuziile endovenoase sunt utilizate atunci cand diareea este insotita de vomitaturi, emisie importanta de scaune, de o malabsorbtie de glucide sau in cazul unei deshidratari importante (peste 10% din greutate).
Tratamentul diareei acute se face in functie de examenul clinic, care permite aprecierea starii de hidratare. Pierderile hidroelectrolitice sunt caracteristice oricarei diareii, in special la varste mici si trebuie inlocuite prin rehidratare orala. Imediat ce sunt inlocuite pierderile hidroelectrolitice, se trece la realimentarea copilului, care duce la scaderea numarului si volumului scaunelor diareice.
Medicamentele antidiareice sunt recomandate la copiii cu varste peste 2-3 ani, iar antibioticele sunt administrate in cazurile de diaree bacteriana.
Complicatii
Severitatea complicatiilor depinde de varsta pacientului, cele mai comune fiind:
– deshidratarea
– tulburari ale echilibrului acidobazic (acidoza)
– bacteriemie
– formarea abceselor in tractul gastro-intestinal
– meningita si osteomielita
– sindrom hemolitic-uremic
– enteropatie exudativa
Prevenire
Masuri de prevenire a transmiterii diareii infectioase:
-spalarea mainilor cu apa si sapun dupa folosirea toaletei, dupa schimbarea scutecelor bebelusului si inainte de a intra in contact cu alimentele
-pastrarea scutecelor murdare intr-un recipient separat, unde nu au acces copiii sau animalele de casa. Recipientul trebuie spalat zilnic cu apa si sapun, iar in el trebuie sa se puna un sac menajer care trebuie schimbat zilnic.
-schimbarea scutecelor copilului nu trebuie facuta in bucatarie sau in incaperea in care se mananca.
