Intr-o zi, Victor m-a lasat la o femeie ce nu statea departe de bunica mea.De fapt era strabunica.Mama mamei mele, dupa ce o chinuise si o batuse cumplit bunicul meu, ajunsese la nebuni.Astfel am cunoscut-o pe strabunica mea drept, bunica.
Ziceam ca m-a lasat tatal meu l-a o femeie.Tanti Lucica imi aduc aminte ca ii spunea si ca era o femeie frumoasa, parca bruneta si cu parul ondulat.Avea un baiat pe nume Rzvan, daca imi aduc aminte bine.
Cred ca m-a lasat o zi sau doua acolo, insa mi s-a parut ca au trecut saptamani intregi.De fapt, cred ca am fost de mai multe ori la ea.Mi-e greu sa-mi aduc aminte exact, insa ce mi-a ramas in minte este casa de pe strada Tudor Vladimirescu, nu departe de Liceul Pedagogic.In curte avea un leagan de unde imi faceam vant sa ajung la perele din parul ce statea obosit langa el.Era o casa modesta, cu podele de lemn si in loc de becuri, niste lumanari raspandeau o lumina palida in noaptea aceea.Noaptea care mi-o aduc aminte atat de bine.
Tanti Lucica statea pe pat, iar Razvan, statea in bratele ei.
Timid, am pasit spre acestia, si cu o voce inceata am intrebat-o:
- Tanti Lucica… pot sa va spun mama?
Femeia s-a uitat la mine uimita si cu mila in acelasi timp, si intanzind bratele spre mine mi-a zis:
-Desigur, puiule.
M-a luat la pieptul ei si m-a mangaiat pe cap, apoi m-a pupat incet pe frunte…
Nu mai stiu nimic de tanti Lucica de atunci.Nici de Razvan, baiatul plin de energie.Doar un zvon, cum ca acesta ar fi fost la un moment dat la un camin.
De cate ori trec prin dreptul acelei case, imi aduc aminte acea seara.
